Plimbându-l pe Dobby – 8 noiembrie

Ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Încă una din acele zile în care sute de mii de românii sărbătoresc și se simt speciali pentru simplul fapt că poartă același nume.

Sufăr de o formă superficială de rasism. Azi, pe la amiază, l-am luat pe Dobby, care se lungise în pat ca un cârnat blănos (vezi poza), urmărindu-mă din ochi cum mă învârteam prin cameră pescuind din eter idei pentru sloganul unei campanii la care am fost solicitat să contribui creativ, l-am îmbrăcat cu gecuța lui sport și am ieșit afară, unde mi s-a întâmplat, a nu știu câta oară, să nu recunosc persoana care m-a abordat zâmbitoare.

-Tibi, îmi pare bine, îi zic.

-Știu, e a treia oară când facem cunoștință, îmi răspunde senin.

Frecvența acestor interacțiuni e suficient de mare pentru a fi statistic semnificativă, așa că am ajuns la concluzia că sunt rasist. Nu destul încât să consider că ciocolata albă e superioară celeilalte, dar rasist. Pentru mine, toate persoanele albe seamănă leit între ele. Îmi vine greu să le disting. Desigur, e posibil ca nu rasismul să fie responsabil pentru amneziile mele, ci chiar eu să fiu cel superficial. Prefer să nu mă gândesc la asta.

La întoarcere, după ce-am trecut de copacul nesimțit și de bordelul care nu știu sigur dacă e bordel, Dobby a început să latre neconvingător la tipa care fuma și vorbea la telefon pe trepte, în spatele blocului. E plină clădirea de bănci, case de amanet și firme de asigurări și toți angajații care participă la tranfumanță aleg spatele blocului pentru cele câteva minute de viciu care li se îngăduie periodic.

Blonda, îmbrăcată în acea ținută business pe care o adoptă toate femeile care vor să lase impresia că serviciul lor nu e de-o plictiseală incomensurabilă care te seacă emoțional și spiritual, a încheiat conversația și început să-l descoasă pe câine, întrebându-l ce anume îl supără și ce vrea să-i transmită. Am răspuns eu în locul câinelui, așa cum fac de fiecare dată când cineva îl întreabă “Da pe tine cum te cheamă, micuțule?”. I-am spus că latră pentru că nu e de acord cu fumatul, care i se pare un obicei dezgustător. Tipa a râs, de parcă ar fi fost doar o glumă, nu o proiecție a convingerilor mele.

Am văzut că ținea în mână un pachet de țigări. Mai nou, toate sortimentele seamănă între ele și toate poartă poze și mesaje de speriat fumătorii pe jumătate din suprafața lor. Mi-a venit o idee.

Așa cum pachetele de țigări conțin avertismente înfricoșătoare despre pericolele fumatului, despre cum creează dependență, impotență, cancer, riduri laba gâști și dinți gălbiori, așa și produsele sănătoase ar trebui să conțină ceva similar. Pe coperțile cărților, de exemplu, s-ar putea afișa mesaje care să atenționeze posibilii cumpărători cu privire la efectele secundare ale cititului.

Atenție! Cititul creează inteligență.

Păzea! Cărțile dăunează grav ignoranței.

Cititul în timpul sarcinii afectează dezvoltarea fătului.

Grijă mare! Acest produs poate cauza accese de independență intelectuală!

Și altele. Inclusiv unele despre pericolele cititului pasiv.

Produsele alimentare să aibă pe ambalaj informații nutriționale, iar cărțile să aibă tipărite pe coperta din spate o listă completă care să indice conținutul total de idei, teme și figuri de stil, iar la acestea din urmă să se evidențieze procentele exacte de metafore, epitete zaharoase, comparații uleioase sau analogii seci la suta de pagini. Să știe clientul ce fel de produs urmează să consume. Cei alergici la diferite procedee stilistice să fie atenționați dacă volumul pe care au pus mâna conține urme de simbolism, inserții autobiografice, suprarealism oniric sau alți aditivi literari. Să se acorde măcar aceeași importanță ideilor la care îți supui creierul precum substanțelor la care îți supui stomacul, ficatul, splina și fălcile. Ar fi cel mai corect.

Intrând în scară cu Dobby, am mai apucat s-o văd pe blondă cum își mai aprinde cu poftă o țigară. Pozele grețoase și mesajele alarmante de pe pachetele de țigări nu-i descurajează pe fumători. Presupun că nici rezumatele informative privind conținutul stilistic al cărților nu le-ar influența prea mult vânzările.

2 thoughts on “Plimbându-l pe Dobby – 8 noiembrie

  1. Va rog sa-i multumiti lui Dobby din partea mea deoarece, scotandu-va zilnic din casa, imi ofera ocazia de a citi ce scrieti si-mi insenineaza diminetile cu mutrisoara lui.
    “Cititul în timpul sarcinii afectează dezvoltarea fătului.” Mi-a placut mult si, daca-mi permiteti, as vrea sa postez pe pagina mea primele patru avertizari despre citit, precizand bineinteles sursa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *