Plimbându-l pe Dobby – 7 ianuarie

În România se sărbătorește Sfântul Ion. În Ardeal se sărbătorește Sfântu’ Iuăn.

Aveam cinci ani când ai mei m-au trimis prima dată în tabără. Opt zile n-au știut nimic despre mine, decât că am ajuns cu bine la Năvodari. Singurul părinte cu copil trimis în tabără și telefon fix acasă primise vestea sosirii noastre la destinație de la educatoarea care organizase excursia și transmisese informația părinților cu care se întâlnise prin oraș. Așa funcționa atunci telefonul fără fir. Ajuns la mare, am făcut insolație în prima zi de plajă și am zăcut bolnav o bună parte din timp. Ai mei au aflat asta doar la întoarcerea mea acasă. Ca să o pedepsească pe femeia care m-a neglijat în asemenea hal, părinții mei m-au trimis cu ea în tabără la Năvodari și anul următor.

Dobby avea un an câinesc, deci vreo șapte ani umani, când l-am lăsat să stea patru nopți la un hotel pentru câini. Printr-o aplicație instalată pe telefonul mobil am putut să-l urmăresc constant prin intermediul unei camere web instalate în cămăruța. Așa funcționează acum telefonul fără fir. L-am putut vedea pe Dobby în timp ce așteptam îmbarcarea într-un avion în aeroportul din Malta, în timp ce mă plimbam pe o plajă din Sicilia sau în timp ce încercam să ignor răul de mare pe un vas de croazieră care face naveta între cele două.

Apropo de avioane. Trenul de aterizare are un rol cel puțin la fel de important și la decolare. Dar nu-i spune nimeni tren de decolare. Poate pentru că, la avioane, e mai important să-ți reușească aterizarea decât decolarea. Nu se întâmplă nimic grav dacă ratezi o decolare. În schimb, orice avion care fușerește aterizarea devine subiect de știri. În fine, nu ar trebui să i se spună tren deloc, pentru că nu merge pe șine, dar asta e deja o altă discuție.

O altă întrebare pe care mi-am pus-o azi ca să-mi distrag atenția de la turbulențele care-mi adunau sfincterul într-un punct infinit de mic: de ce se numește urcatul în avion îmbarcare? Îmbarcare e atunci când te sui într-o barcă. La fel și cu debarcarea. Respectând proprietatea termenilor, urcatul în avion ar trebui să poarte denumirea de înavionare. Jargonul aerian ar trebui împrospătat.

Iar anunțurile despre cum fumatul e interzis în avion ar trebui să dispară de tot. Mi se par redundante. Toată lumea știe că fumatul e interzis în avion. Au trecut douăzeci de ani de când s-a interzis fumatul în aeronave. Să tot repeți acum mesaje despre fumatul care nu e permis în cușca aia zburătoare e echivalent cu a explica părinților de acum că nu e în regulă să adormi copiii dându-le să sugă degetul mijlociu înmuiat în țuică.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *