Plimbându-l pe Dobby – 4 aprilie

E atât de mic! Funcționează cu baterii? mă întreabă lumea când îl vede pe Dobby.

Da, răspund eu, e pe bază de baterie, la fel ca o mașină. Și TIR-ul are baterii, să știți. Elon Musk lucrează chiar acum la niște camioane care să funcționeze exclusiv pe așa ceva.

Adevărul e că arată de parcă ar merge pe baterii, dar, din nu știu ce motiv, mă irită când oamenii fac pe seama lui Dobby aceleași glume pe care le fac și eu. Cum își permit? Doar eu am voie să-mi bat joc de el, pentru că-i al meu. Doar eu am voie să spun că n-am curaj să-l las fără lesă pentru că mi-e frică să nu mi-l fure vreun uliu, că abia aștept să se transforme în fluture sau că latră la aspirator pentru că se simte direct amenințat, el aratând exact ca unul din ghemotoacele acelea de praf care se formează sub mobilă.

E posibil ca oamenilor să le fugă gândul la baterii pentru că, mai nou, toate lucrurile trebuie conectate la o sursă de curent. Ai nevoie de un încărcător pentru jumătate din chestiile pe care le folosești zilnic. Dimineața te speli pe dinți doar dacă periuța e încărcată. De telefon, nu mai zic. Nici de bateria externă pe care o porți după tine în caz că ți se descarcă telefonul care, apropo, lucrează acum și pe post de portofel nu mai zic nimic. Trebuie, în schimb, să îți aduci aminte să îți încarci țigara, mașina, laptopul, e-book readerul, căștile, ceasul inteligent și orice alt dispozitiv care susține că îți face viața mai ușoară.

Nici noi, oamenii, nu suntem foarte diferiți de aceste dispozitive, pentru că avem nevoie de cafele sau alte substanțe pentru a fi mereu “în priză”.

O altă observație legată de oameni e următoarea: femeile gravide și bărbații beți au multe în comun. Enumăr doar câteva: mers greoi și dificultăți în a se ridica singuri în picioare; pofte ciudate și spontane, inclusiv pofta de sex care, apropo, se satisface cu mari complicații atât în cazul gravidelor, cât și al bețivilor; control precar asupra vezicii, în special în stadiul avansat al gravidității sau beției; grețuri; vărsături; senzația că altcineva îți controlează corpul; dorința de a învinui pe altcineva că te-a adus în starea asta; etc.

Altă chestie ciudată pe care am observat-o la oameni: veganismul. De fapt, e vorba despre denumirile produselor vegane și raw vegane. Oricât ar dori să se distanțeze de mâncătorii de carne și alimente procesate termic, veganii și raw veganii nu reușesc să se despartă de denumirile clasice ale mâncărurilor. Într-un meniu raw / vegan găsești în mod obișnuit șnițele de tofu, brânză de migdale, ciorbă de burtă din produse ce nici măcar n-au stat în aceeași cameră cu un animal, pizza care n-a văzut cuptor decât în poze, salată de icre care nu sunt icre adevărate, ci ceva cereale mici, sarmale crude, drob din ciuperci sau, cum am găsit eu azi pe un site, pate din ou vegetal (care era, de fapt, doar o pastă din nuci caju, dar căreia au simțit ei că trebuie să-i dea o denumire mai familiară celor cu regim tradițional, chiar dacă asta înseamnă să alături patru cuvinte din care trei se contrazic reciproc).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *