Plimbându-l pe Dobby – 3 decembrie

Detest compromisul meteorologic pe care îl reprezintă lapovița. Insuficient de încrezătoare pentru a-și asuma rolul de ninsoare cinstită, bucurând deopotrivă copiii care se trezesc târziu și firmele cu contracte de deszăpezire, dar prea mândră pentru a se mulțumi cu atribuțiile unei ploi tomnatice târzii ce blagoslovește firile sensibile cu simțăminte poetice, lapovița e soluția de mijloc care nu mulțumește pe nimeni. Dacă ploaia ar fi o prăjitură cu ciocolată și ninsoarea ar fi o înghețată de vanilie, lapovița ar fi cea mai proastă combinație posibilă a celor două: o linguriță de inox într-un cornet gol.

Eu cu talpa bocancului, Dobby cu lăbuța, amândoi călcam asfaltul rece, ocolind bălți, noroaie și mormane de frunze în plin proces de descompunere. Plimbare scurtă azi, doar jumătate din traseul ce trece pe lângă copacul nesimțit. Am tăiat-o printre case, pe cărarea pavată ce duce din stradă până la blocul pe care scrie anti-unguri. Presupun că mesajul e unul discriminatoriu și că anti-ungurii nu sunt un aperitiv care se servește înainte de unguri (așa cum antipasti sunt preludiul pastelor) la cina unor canibali .

Discriminarea e stupidă și ilogică, dar poate fi justificată în condițiile în care cel discriminat își poate schimba trăsătura care îl face ținta discriminării. Un african nu-și poate schimba culoarea pielii. Un homosexual nu-și poate schimba orientarea. Un ungur, chiar și în eventualitatea în care l-ai putea convinge că greșește în a fi ungur, nu își poate schimba ungurimea. E imposibil să aibă vreo influență semnficativă asupra locului în care s-a născut, a etniei, a limbii materne sau a dragostei pe care o nutrește față de cizmele înalte, mustățile mici și boiaua roșie. Ungurul nu o să renunțe la ungurie în urma unui discurs bine argumentat. Nici să vrea, n-ar avea cum s-o facă.

Un prost, dacă îi oferi instrumentele necesare să se dezvolte intelectual, ar putea, teoretic, înceta să mai fie prost. În concluzie, din punct de vedere moral, e permis să-i discriminezi pe oamenii proști pentru că, deși ar putea fi oricum altcumva, se limitează intenționat și aleg să fie proști. Apoi își anunță public prostia vandalizând blocuri cu mesaje pline de ură.

Câinii ar avea motive destule să fie rasiști, în lume fiind catalogate peste trei sute de rase distincte de câini. Dar nu sunt. Câinii se plac, se urăsc sau se ignoră fără să țină cont de rasă. Tot ce contează pentru ei e mirosul fundului. Aceasta e o lecție pe care am putea s-o învățăm și noi de la prietenii noștri canini.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *