Plimbându-l pe Dobby – 22 decembrie

Dobby scurma în zăpada anemică de pe acoperiș, mirosind anotimpuri noi, și eu mă gândeam că ar fi trebuit să-mi iau și căciulă. Dimineața, își face nevoile la înălțime, sus pe bloc, pentru că ne e mai ușor să urcăm și să coborâm cu el un etaj decât să coborâm și să urcăm înapoi cinci etaje. Întunericul îmbrățișa ora matinală și se ferea să-i dea drumul, ca un amant stângaci care uitase că se vor reîntâlni în curând. Printr-o rană deschisă între nori, cerul pierdea masiv sânge în timp ce eu îndemnam câinele să se cace o dată, să putem intra înapoi la căldură.

Întorși în pat, am adormit rapid. Am zăcut așa vreo oră, el cocoțat ca un pașă pe perna mea, unde a adormit după ce mi-a ținut un scurt discurs format din căscaturi, plescăieli și un râgâit finuț, feminin, eu chircit incomod prin apropierea lui, până când, la insistențele Angelei, m-am trezit și m-am ridicat să fac cafeaua.

Pe punga de cafea kenyană pe care o avem acum scrie că a fost crescută la o altitudine de 1.650 de metri și că are nuanțe de caise, prune și flori de portocal. Descrierea e seacă și aș fi preferat un text mai creativ și mai pompos, similar celor compuse despre vinuri de către somelieri afectați. Cafeaua care spune o poveste e de două ori mai savuroasă și, fiind un cititor lacom, mi-ar fi plăcut să citesc ceva interesant chiar și de pe ambalajul unei cafele, ceva de genul:

Întrupată din solul mecancolic la Kenyei, dezmierdată de soarele african și alintată de mâna gingașă, dar fermă a lui Olothando S’bonele, cel căruia, în tinerețe, o vrăjitoare zulu i-a ghicit în pământul de sub unghii că va deveni izvor de vitalitate pentru întreaga lume, cafeaua noastră cuprinde în aroma sa complexă și controversată atât amintirea bananelor deshidratate pe un reșou electric, cât și parfumul delicat al fructului pasiunii, cules în amurg de fete inocente care încă nu au purtat discuția aceea cu părinții.

sau ceva de genul:

Crescută cu dragoste nemăsurată, specifică mamelor care-și alăptează copiii până la trei ani, într-o zonă precis delimitată geografic, culeasă atent de zilieri care au jurat cu mâna pe buric că nu vor folosi banii pentru a-și cumpăra alcool și prăjită în loturi mici, așa cum se prăjesc hipsterii la petreceri când unul dintre ei are niște iarbă, de către fermierul Xolani Mpilo, care și-a deschis afacerea la plesneală în timp ce aștepta rezultatele loteriei vizelor, cafeaua noastră încapsulează într-însa gustul curat al copilăriei, aroma amăruie a adolescenței, mirosul murdar al maturității și parfumul putred al pensionarilor de pretutindeni, precum și note de ciocolată neagră, citrice și un sandwich cu parizer pe care cineva l-a scăpat în râșniță.

sau chiar și ceva de genul:

Corpolentă, ca o femeie care susține că are probleme cu glandele, și mai florală decât un băiat care nu și-a îmbățișat încă orientarea sexuală alternativă, cafeaua crescută, culeasă, prăjită și linsă bob cu bob de Mlungisi Iqhunde te trimite la baie cu o viteză pe care n-o atinge nici ghepardul care vânează antilope în savana africană. Optimizată senzorial pentru esspresor, presă franceză, filtru clasic și ibric cu picățele, cafeaua răsfață papilele cu aluzii fructate, de corcodușe furate din grădina vecinului, afine cumpărate de la țigani și cireșe de-alea bune, cu viermi.

Imediat trebuie să-l scot din nou afară pe Dobby, de data asta într-o plimbare mai lungă, căci e aproape ora prânzului. N-am reușit să-l învățăm cu două ieșiri pe zi. Ne-a fost greu să ne ținem de program; în fiecare zi intervenea un factor perturbator nou. În fine.

După plimbare, îmi mai fac o cafea și mă apuc de lucru, ceea ce trebuia să fac în primul rând, înainte să mă pierd în Povestea Cafelelor Kenyene.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *