Plimbându-l pe Dobby – 13 februarie

Au venit zilele de iarnă de parcă ar fi fost livrate prin curier. Unele s-au pierdut definitiv în negura timpului trecut, oricât de atent le-am fi urmărit traseul prin calendar; altele au ajuns la destinație avariate, cu ambalajul distrus, călâi și pline de noroi; după multe dintre ele a trebuit să mergem la depozit, în munți, să le revendicăm frigul și zăpada care ni se cuvinea prin contractul semnat cu alternanța firească a anotimpurilor.

Urâțenia sezonului a fost complimentată perfect de faptul că începutul anului vine de obicei cu obligații fiscale la fel de deprimante ca o zi mocirloasă de ianuarie în care, în loc să zbori cu sania pe dealuri, faci slalom printre băltoace cu câinele și deplângi precocitatea ghioceilor pe care-i zărești adunați în pâlcuri confuze prin grădini.

Trântit deasupra unor gânduri gri, am căutat o rază de optimism financiar și mi-am rulat în minte scenarii de îmbogățire rapidă. Profitând de cele câteva zile de repaos pe care mi le-a impus Facebook-ul pentru că i-am jignit standardele comunitare postând un tablou conținând nuditate – evident artistică -, mi-am imaginat că aș putea fi creatorul unei rețele sociale de nișă. Una destinată fețelor bisericești, numită FaceBOR sau InstaHram. Mi-a pierit avântul când am realizat că exista deja o aplicație pentru stabilit întâlniri sociale între membrii bisericii ortodoxe române: Grindr.

Mai târziu, m-am imaginat drept posesorul unui vlog de fitness, postând zilnic rutine aerobice și mimând entuziasmul pentru mișcare în timp ce interacționez cu baza de fani. Îi găsisem și-un nume: Vlogaritm. Problema era că ar fi trebuit să fac bani din asta încă din prima zi. Era singura situație în care m-aș fi văzut făcând sport. Mi-am luat gândul de la ea.

Dobby, bănuiesc, m-ar fi încurajat să dezvolt un alt fel de aplicație. Un Tinder pentru câini. Motivele erau evidente – văzuse că eram sătul să tot spăl girafa de pluș pe care o apretează regulat.

Apoi, m-am concentrat pe ideea unei aplicații de livrat alcool la suprapreț, la care să apeleze toți cei rămași fără băutură în timpul unei petreceri, conferințe sau ieșiri la iarbă verde. Ar merge foarte bine o astfel de aplicație, oamenii beți nu-s cei mai buni la controlarea impulsurilor. La fel de bine ar merge și o aplicație de livrat iarbă, dacă n-ar fi ilegală. Ar putea să i se spună HitMenu sau CuiPanda, să imite principalele două aplicații de comandat mâncare. Rămâne valabilă ideea, mai trebuie doar să învăț programare.

Dobby, bănuiesc, ar fi preferat să deschid o casă de producție de filme pentru câini, să aibă unde să meargă cu cățeaua pe care a agățat-o pe Tinder-ul pentru câini.

Butonând steril Facebookul pe care nu puteam posta, comenta sau aprecia vizibil nimic, am început să rumeg ideea unei curățătorii de telefoane. Un loc în care să-ți duci săptămânal telefonul ca să-ți fie curățat de mesaje, mail-uri și informații compromițătoare care ți-ar putea afecta relația cu partenerul-partenera. Nu e pentru mine. E pentru alții. Există o piață bogată pentru astfel de servicii. Știu cazuri concrete. Sloganul perfect pentru o astfel de afacere: curat murdar.

Dobby, bănuiesc, ronțăia un concept mai hipsteresc: o berărie care să producă bere artizanală pentru câini, adică ceva finuț cu care să-și facă curaj înainte de întâlnirea cu cățeaua cu care l-a cuplat Tinder-ul pentru câini.

E plin deja orașul de cafenele și prăjitorii de cafea, dar cred că ar mai fi loc pentru un tip special de cafenea, rezervată celor mai snobi și mai exigenți consumatori. O cafeanea în care, în momentul în care ceri o cafea simplă sau una lungă cu lapte, barista să se uite la tine ca la ultima râmă.

Dobby, bănuiesc, găsise deja un biznis profitabil. Prezervative pentru câini, pentru că nu se știe niciodată ce fel de cățele ridică coada pe Tinder-ul canin.

Într-un final, am găsit ideea de un miliard de dolari. E relativ simplă: un smartphone de pe care s-a dezinstalat funcția telefonică. Perfect pentru cei care nu vor să fie deranjați de apeluri telefonice în timp ce se joacă sau navighează rețelele de socializare. Cum să mai socializezi liniștit când ești întrerupt de oameni care vor să vorbească cu tine? Nu se poate. Telefonul ăsta e exact ce-i lipsește lumii. Iar miliardul ăla de dolari e exact ce-mi lipsește mie. Ce frumos se aranjează uneori lucrurile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *