Plimbându-l pe Dobby – 12 iunie

Una dintre expresiile mele preferate e “a dezvolta o tumoare”. Mi se pare extraordinar de nefericită și de oximoronică. Contrastul dintre ceea ce exprimă și felul în care o exprimă e fabulos. De fiecare dată când o aud îmi imaginez un grup de cercetători care, pornind de la o celulă bolnavă, a reușit să dezvolte în timp, muncind din greu și punându-și la contribuție toate resursele de inventivitate, o tumoare de toată frumusețea. Ceea ce fusese la început o tumoare banală, benignă, a fost îmbunătățită printr-un proces complex și costisitor, astfel că acum e un cancer în toată firea. Un cancer bine crescut, bine dezvoltat.

O altă expresie la fel de ofertantă e “a contracta o boală venerică”. Sună de parcă ai semnat un contract cu o boală rușinoasă. Ce fel de contract? Habar n-am. Îi cedezi drepturile de autor unei gonorei? Îi vinzi ceva unui sifilis? Iei un credit de la o clamidie? Poate. Totuși, cred că depinde de boală. Unele contracte sunt pe viață, altele pe perioadă limitată. De contract de comodat nu poate fi vorba. Eventual de un contract de incomodat. Ajunge semnătura sau boala venerică cu care te bagi în contract trebuie să aibă și ștampilă? Întrebările astea mă mănâncă teribil și, aflându-se într-o zonă mai delicată, mi-e jenă să le scarpin în public, în văzul tuturor, deci înțelegeți cât de greu mi-a fost să scriu toate astea.

În fine.

Azi, în timp ce-l alintam pe Dobby cu amicalul “ce prost ești!”, m-am gândit la noțiunea de inteligență artificială. Mai precis, la toate teoriile alarmiste ce subliniază pericolul pe care-l reprezintă aceasta.

Scenariile tehno-apocaliptice despre inteligența artificială sunt proponderent sumbre, ajungând toate la concluzia că roboții ne vor extermina până la unul, considerându-ne net inferiori. Nici măcar una dintre teorii nu prevede un viitor în care un calculator uber-puternic ne va adopta și ne va îngriji ca pe niște pui de pisică, dându-ne lapte cu biberonul și strângându-ne căcuța cu o lopățică specială. Inteligențele artificiale despre care se vorbește acum ajung să manifeste, în mintea speculatorilor, trăsături deprimant de umane.

Eu mă bazez pe faptul că o inteligență complet diferită de cea umană va găsi soluții care nu sunt deocamdată accesibile minții umane. E singura speranță pe care o am și țin la ea din tot sufletul, pentru că, la o adică, nu aș fi în stare să înfrâng în luptă dreaptă nici măcar un robot de bucătărie. Ba chiar am un palmares negativ în confruntările cu ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.