Pangolinul: cel mai traficat animal de pe planetă (după om)

Pangolinul e un animăluț super simpatic care nu ar face rău nici măcar unei muște, asta pentru că se hrănește în special cu furnici și termite. Pangolinul are între 30 și 100 de țenti(metri) și arată ca și cum ar fi rodul pasiunii dintre un șobolan și o anghinare. O descriere mai plastică l-ar clasifica drept un viezure țestos plin de pătrățele care arată ca o Godzilla improvizată din piese Lego contrafăcute.

E singurul mamifer cu solzi de pe planetă – ceea ce trebuie să fie teribil de convenabil pentru mamele de pangolin, dar numai dacă solzii sînt îndreptați corect – și se împerechează mai haotic decît un cuplu de englezoi beți, masculii fiind în general cu pînă la 90% mai mari decît femelele. Nu se știe exact cît trăiesc, că n-a văzut nimeni un pangolin cărunt, și nu au perioadă clară de reproducere, făcînd sex cînd și cum se nimerește, ca studenții.
Arată foarte ciudat, ca o șopîrlă care încearcă să imite un cangur sau ca un pește ambulant cu sfîrcuri, și numele lui înseamnă chestie care se rulează în limba malay (limba oficială a malaeziei). Ar fi a treia cea mai faină chestie care se rulează, după clătite și marijuana, dar bine măcar că a prins podiumul.
Ca un Pokemon din carne, oase și țigle, pangolinul e și unul dintre cele mai traficate animale de pe planetă, după om. Vechi de vreo 80 de milioane de ani – deși, dacă-l întrebi, nu știe să spună nimic despre cum erau cu adevărat dinozaurii – pangolinul este pe cale de dispariție strict din cauza interveției omului, adică a celui mai inteligent dintre mamifere, paradoxal. 
Prin China și Vietnam, solzii pangolinului sînt vînduți ca leac băbesc pentru orice maladie, fiind echivalentul animalic a aloei vera. Se estimează că în jur de 100.000 de exemplare sînt capturate în fiecare an, ceea ce nu-i de mirare cînd ne gîndim că e un animal care, atunci cînd e amenințat, se împachetează frumos, ca un cadou, și se lasă pe mîna braconierilor. Nu-i lipsește decît fundița.

De la coșuri pe frunte la cancere biliare, solzii de pangolin rezolvă tot. Cel puțin așa susțin vracii din zona Asiei, care nu știu că solzii sînt doar o altă formă de manifestare a cheratinei, la fel ca părul și unghiile noastre, la fel ca ghearele păsărilor sau cornul rinocerului. Apropo, și rinocerul e pe cale de dispariție din același motiv: pentru că oamenii și-au făcut din cornul lui creme de bătături și prafuri de sculat pula. Solzii au zero valoare medicinală, apropo, la fel ca un tratament homeopatic.

Carnea lor e considerată o delicatesă, probabil pentru că oamenii se lasă atît de ușor păcăliți de ambalaj. Ei nu știu, dar le spun eu, tot ce e mai mic decît un miel are gust de pui. Sau poate știu și nu vor să recunoască, pentru că au cumpărat deja carcasa de pangolin pentru masa de Paște. 
Asta trebuie schimbat dacă vrem să mai avem pangolini pe viitor. Deci, să se ducă de acum încolo la KFC, nu la braconieri. Iar pentru disfuncții erectile există soluții mai simple și mai plăcute, trebuie doar să știe unde să caute. De exemplu: la vecinii tailandezi, acolo sexul e la el acasă.
O vreme s-a crezut că pangolinul e înrudit cu furnicarii și leneșii. Mai nou s-a descoperit însă că e un văr mai excentric ce aparține ordinului carnivorelor din care fac parte hienele, urșii și lupii. E unul dintre cele mai hard-core animale de care n-ai auzit niciodată.

Are solzi ascuțiți cu care poate tăia orice prădător care nu poartă mănuși de lucrător în construcții, dar și o glandă anală care secretă un acid puternic mirositor. Spre deosebire de sconcs, pangolinul se împute doar pe el, nu și pe alții, ceea ce e destul de trist și îi explică oarecum viața sexuală problematică.

—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *