Man of Steel (2013) – Superlativ, chiar dacă puțin superficial

For some, he was a guardian angel. For others, a ghost, who never quite fit in.
Lois Lane, Man of Steel

The Dark Knight poate să doarmă liniștit în peștera lui, Zack Snyder n-a reușit să facă din Superman ce-a făcut Nolan cu Batman. Asta chiar dacă l-a avut pe Nolan ca producător și supervizor al scenariului. Dar, ca să fiu sincer, nici primul Batman n-a rupt gura tîrgului așa că s-ar putea ca părerea mea să fie puțin hazardată. Și chiar dacă Snyder avea deja experiență în adaptări cinematice ale benzilor desenate (300, Watchmen), Man of Steel este destul de în afara zonei bătătorite de el încît să nu zici că Zack s-a culcat pe-o ureche și face același lucru cu toți supereroii.

Acestea fiind spuse, filmul e fucking superlativ. De la scenele de pe Krypton, care arată ca o Pandorra întunecată înțesată de iron-meni gotici asistați de inteligențe artificiale minimalist robo-organice, și pînă la muzica destul-de-epică-dar-nu-atît-de-epică-încît-să-eclipseze-restul-filmului a lui Hans Zimmer sau modul elegant în care s-au alternat cronologic etapele esențiale din dezvoltarea extraterestrului stingher adoptat de familia Kent, totul e absolut superb. Scenele de bătaie au în sfîrșit magnitudinea potrivită pentru o luptă între zei (chiar și Jor-El spune: He’ll be a god to them), chestie la care a contribuit decisiv componenta grafică a post-producției, dar a făcut-o într-un mod non-enervant și non-exagerat, ceea ce-i admirabil.

Russel Crowe, în rolul său de gladiator futurist cu pistol cu plasmă în loc de sabie laser, are un rol esențial în a contura o poveste extrem de bine gîndită din postura lui de cvasi-narator slash mentor fantomatic al fiului său, Kal-El, și o face lejer, plăcut și natural, de parcă pentru asta s-a antrenat toată viața. Și chiar dacă n-a fost un Robin Hood mai bun decît Kevin Costner, de data asta a fost un tată mai bun pentru Superman. De fapt întreaga construcție a personajului Jonathan Kent mi s-a părut pe alocuri exagerată, un fel de Grug din The Croods, dar neamuzant.

În rest, povestea e foarte bine însăilată și reușește să se ferească de marile dileme existențiale supermaniene care îi macină pe majoritatea fanilor soft-core, întrebări esențiale precum: de ce are chiloții peste pantaloni? de ce îl face kryptonita slab, nu s-a născut pe o planetă plină de krypton? cum dracu de nu-l recunoaște nimeni cînd își pune o pereche de ochelari? dacă poartă ochelari chiar dacă nu are nevoie, e un fel de hipster? se ce întîmplă cînd face dragoste cu o femeie și termină, trec înotătorii lui prin tipă ca lama de ras prin venă, sau nu? de ce se tot insistă pe faptul că Superman se alimentează din energia soarelui, e ăsta un fel de lobby împotriva companiilor petroliere? dacă mașinăria aia infernală a Generalului Zod poate kryptoforma orice planetă, de ce e nevoie s-o strice pe a noastră?

Și cu asta am ajuns la partea întunecată a forței. Adică la Michael Shannon în rolul Generalului Zod, unde nu am ce adăuga. Tipu-i atît de bun în roluri negative că pînă și Heath Ledger s-a zvîrcolit puțin în groapă văzîndu-l (exagerez, desigur). Iar la Amy Adams, oricît de drăguță și de simpatică ar fi ea, n-am nimic bun de zis așa că mă abțin (ceea ce-i foarte matur din partea mea).

E bine că filmul nu se ia prea mult în serios, asta deși eu aș fi preferat ceva mai mult umor pe bază de replici istețe și mai puține superficialități pe bază de a-căzut-o-locomotivă-în-flăcări-pe-mine-și-nu-am-pățit-nimic. În schimb conflictul interior al eroului principal (și la propriu și la figurat) nu e destul exploatat la nivel uman (poate fiindcă tipu nu-i uman, e un fucking alien), ceea ce, per ansamblu, plasează filmul într-o zonă destul de incertă între The Dark Knight și Iron-Man 3, deci totuși într-o companie selectă.

Ah, era să uit, zburătorul cu logo pe piept e Henry Cavill, primul britanic din istorie care-și pune pelerina roșie și interpretează rolul caricaturist-mesianic al lui Superman. Și zic mesianic pentru că tipu din film are tot 33 de ani cînd acceptă să se sacrifice pentru o umanitate ce n-a fost prea tolerantă față de el. Subtil, nu? Oricum, Henry e potrivit pentru rol, chiar dacă singurul atribut care-l califică e cantitatea enormă de proteine pe care-a consumat-o pentru a-și pompa musculatura.

Poate nu v-ați dat seama din ce-am zis eu pînă acum, dar filmu-i excelent, iar orice alt comentariu e superfluu.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.