Două teorii originale despre sex

Sexul e ca un puzzle: trebuie să începi cu marginile. După ce ți-ai găsit câteva repere orientative despre imaginea de ansamblu, poți aborda părțile de mijloc. Știi cum ar trebui să arate rezultatul final pentru că ai văzut poza de pe cutie. Miezul e cea mai satisfăcătoare parte, dar pentru a ajunge la el trebuie să consumi efort semnificativ pe părțile mai puțin distractive. Abia după ce ai rezolvat colțurile și ai completat cadrul poți să te apropii de centru.

Trebuie să muncești intens și să completezi fundaluri monocrome precum cerul, marea, pădurea sau orașul văzut de departe, noaptea, ocupându-te de sute de detalii minuscule, de piese care se potrivesc într-un singur loc deși sunt identice cu alte sute de piese, până să ajungi să introduci în fanta ei ultima piesă, cea care conferă o perspectivă nouă întregului ansamblu și face ca totalul să fie mai mult decât suma părților.

În lumea asta de orori, nimic nu e mai trist decât un puzzle căruia îi lipsesc piese sau o partidă de sex făcută de mântuială. Puzzle-ul seamănă enorm de mult cu sexul, cu excepția unui singur aspect: majoritatea puzzle-urilor sunt pentru copii. Sexul e pentru copii doar atunci când îl faci în scopul reproducerii.

Uf, mi-am infirmat singur teoria conform căreia puzzle egal sex, dar nu mă las descurajat, căci mai am o teorie. Am descoperit că poți fi în două locuri în același timp. Trebuie doar să fii bărbat și să faci sex. Iată cum funcționează această dedublare:

Imediat după ejaculare, o parte foarte vie din bărbat continuă să trăiască ore bune înotând bezmetică prin anatomia femeii (sau pe pieptul ei, am observat că se practică și varianta asta). Bărbatul reprezentat de milioanele de fertilizatori microscopici și bărbatul sursă sunt unul și același, fiind purtătorii aceluiași cod genetic. Înotătorii sunt reprezentanții legali ai celui care i-a împuternicit cu ADN, codiță și zvâc reproducător și sunt, de-a lungul întregii lor existențe efemere, prelungiri ale bărbatului. La nivelul proteinelor ce formează spiralele de ADN, bărbatul și sperma lui sunt identici. După fiecare ejaculare, bărbatul renunță la o parte din el, o parte care continuă să trăiască ore bune, și, astfel, ajunge să fie în două locuri în același timp.

Departe de-a fi o experiență transcendentală, decât dacă sexul e foarte, foarte bun, acestă dedublare o imită într-o oarecare măsură pe cea resimțită de oamenii decapitați. Întrucât creierul continuă să funcționeze o fracțiune de timp după ce capul e îndepărtat de corp, se poate spune că și atunci când îți pierzi capul poți fi în două locuri în același timp. Așadar, am găsit două modalități prin care se poate ocoli acea lege a fizicii care te condamnă unei singure poziții în spațiu – prin sex sau prin moarte.

Foto: Bence Mate / Barcroft Images

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *