Ce-i lipsește Complexului Sportiv Gheorgheni pentru a fi perfect

Nu vă țin în suspans și vă spun că foarte puține. Întregul sistem e simplu, elegant și eficient: faci rezervare online, treci cu cartela magnetică de acces pe la clădirea portocalie ( cartelă pe care ți-o faci tot acolo, pe bază de rezervare), te bucuri timp de o oră pe săptămână de orice sport vrei (tenis, fotbal, baschet, volei, badminton, tenis de masă, popice și probabil altele) și apoi repeți după pofta inimii.

Ai voie o singură oră pentru fiecare sport pe săptămână pentru că totul e gratis și pentru că sharing is caring, ceea ce mi se pare corect. În schimb, poți să stai cât vrei pe pista de alergat, pe cea de role, în zona de parkour sau în parcare. Ce știu eu!? Poate îți plac parcările.

Dar ceva îi lipsește complexului pentru a fi perfect. Câteva ceva-uri, de fapt. Menționez că am ajuns la această concluzie după o singură sesiune pe terenul de tenis de câmp. Data viitoare poate mai fac un referat. Nu vreau să par un ingrat și să critic o chestie de care beneficiez fără nici un cost (ahem, taxe și impozite locale), dar cred că se poate foarte ușor trece de la foarte bine la excelent dacă se întâmplă următoarele:

  • coșuri de gunoi direct pe terenul de tenis. Când joc tenis, produc inevitabil și puțin gunoi. Coji de banană, capace de la doze de mingi de tenis, ambalaje, etc. Vreau să am posibilitatea să arunc undeva sticla de băutură sportivă pe care am adus-o ca să am în ce să-mi amestec steroizii, nu să o plimb după mine până în parcare. Azi am fost un bun samaritean și am adunat și resturile celor ce jucaseră înainte mea, un ghem micuț de mohair roșu și o pungă în care a fost fie un sandwich cu șuncă, fie trei mingi de tenis, nu-mi dau seama. Dar să nu facem o tradiție din asta.
  • o băncuță mică, tot pe terenul de tenis. Azi a fost prima dată când am jucat tenis după o iarnă în care parcă am făcut în ciudă veganilor și celor la dietă. Evident, am avut nevoie de o mică pauză după fiecare ghem. A trebuit să stau pe jos. N-a fost ceva oribil, că era o zi de primăvară superbă și pe jos era curat de puteai să mănânci de pe terenul sintetic chiar și un sandwich cu șuncă, dar totuși… O băncuță nu strică. Am văzut că și Federer stă pe ele, deci propunerea mea nu-i tocmai aberantă.
  • să poți să joci și cu cineva care nu are cartelă de acces. Cel care face rezervarea pe un teren trebuie să trimită un link tuturor celor cu care îl va împărți, aceștia trebuind să aibă și ei cartele de acces, să dea click pe link și să declare că partikip. Dacă vreau să joc o partidă cu amicul Hans din Bremen, nu știu dacă o să pot. Probabil că da, căci toți angajații cu care am interacționat s-au purtat exemplar, dar totuși…
  • să se înjure mai puțin pe terenul de fotbal. Asta nici nu ține de cei de la complex, dar vreau s-o pomenesc. Sunt foarte mulți copii mici în jurul terenurilor. Se dau pe role, pe trotinete, aleargă pe pistă sau se plimbă cu părinții. Expresiile pe care le-am auzit ieșind din gurile celor ce jucau fotbal azi ar putea rușina chiar și un om în toată firea. Nici nu vreau să știu ce-a fost în sufletul micuților când testosteronul celor de pe teren se manifesta zgomotos și vulgar.

Atât. Nu-i greu și nu-i scump. Nici nu-i obligatoriu. Tot ce se întâmplă acolo e deja foarte bine aranjat. Cu puțină atenție, ar putea fi perfect. Și n-ar strica nici dacă mi-ar ieși mai bine reverul.

Fotocomplexsportivgheorgheni.ro

2 thoughts on “Ce-i lipsește Complexului Sportiv Gheorgheni pentru a fi perfect

  1. Link-ul se poate confirma si fara sa ai cartela. Ai nevoie sa iti faci rapid un cont pe platforma (cu nume, prenume, nr telefon si e-mail) si esti liber sa “partikipi”. Cand te prezinti prima data la rezervare, primesti si cartela 🙂
    Te mai asteptam! Cu Hans sau fara Hans.

    Ps. Multumim de feedback.. am notat!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.