Coitus Interruptus în derby-ul de Cluj

Doar câțiva centimetri au stat între minge și vârfurile degetelor mănușii. Balonul rotund i-a eludat capacitățile protective, rănind adânc orgoliul deja fisurat de consecvența unei mediocrități cvasi-perpetue. Frustrările au erupt ca un vulcan ce a dormitat prea multe secole și acum s-a trezit, amintindu-și că are ceva de demonstrat. 

Instinctul s-a scuturat de povara rațiunii așa cum s-a scuturat plasa sub presiunea obiectului muncii. Micimea sufletului s-a deghizat în hainele gesturilor grandioase. Pumnii s-au agitat ca firele de gazon ce fuseseră mai devreme prinse în uraganul anticipativ al unui spectacol sportiv de proporții cel puțin biblice. 
Foto: realitatea.net
Crampoanele au lovit surd în metalul porții, cerând un răspuns, dorind o explicație, cerșind justificarea unei nedreptăți prost înțelese. Voi răzbuna această sfidare a galeriei, își spune în timp ce sare gardul să-și apere teritoriul, sfidând el însuși normele bunului simț și ale logicii elementare. Refunzându-și asumarea inferiorității, ingorând propria incapacitate, a răbufnit la nivel fizic, orice cuvânt sau declarație fiind deja de prisos. Dacă despre pumni se spune că nu are minte, se poate invoca oricând lipsa de discernământ ca pledoarie defensivă.
Tensiunea a atins cote paroxistice chiar în timpul consumării preludiului, iar violența ejaculării precoce și discomfortul ulterior pe care aceasta l-a provocat au privat partida de tihna unei concluzii certe, oricare dintre parteneri putându-se afla deasupra în momentul climaxului fluierat de arbitru, indiferent de cine a condus ‘ostilitățile’ pe parcurs. Dar tabela de marcaj nu mai e virgină, iar cearșaful pătat trebuia spălat în sânge alb-vișiniu, în public. Mă vor aclama ca pe un gladiator modern, se gândește el în timp ce pumnii lui coboară ca o sentință divină ce tranșează o rivalitate istorică ce continuă să se consume preponderent în afara terenului.
Aceste neplăceri se întâmplă de fiecare dată când anumite evenimente sunt înzestrate cu o importanță exagerată, fie din inconștiență, fie din pricina unor complexe și/sau inadaptări sociale. Fiecare gest ajunge să comporte semnificații nenumărate, diferite pentru fiecare dintre observatori. Devine tot mai greu să privești lucid și detașat un meci prin ochelari de cal sau o minte de broască. Astenia neuronală te înfundă când încerci să dai sens realității, insuficiența mentală interpretează greșit bucuria celuilalt și te face să vezi roșu în fața ochilor (să fie din cauza șepcilor?). Ce mai contează că o asemenea defulare îți poate refuza un întreg viitor profesional? Prezentul trebuie fructificat, exploatându-i-se la maxim potențialul scandalifer, pâinea și circul fiind elementele necesare și suficiente traiului în România.
Dar mica dispută personală din interiorul marii dispute nu-și găsește nici ea finalitatea în învălmășeala și cacofonia cioncnirii de orgolii. Tot ce mai rămâne de sperat e că preparatorul fizic va face într-un final dreptate în drum spre vestiare, răzbunând scurt, din încheietură, un secol de supărăciuni.
P.S.: Gestul lui Bornescu, din punctul meu de vedere, n-are justificare rațională. Invocarea fadă a sintagmei ‘Cadu sfida galeria’ mi se pare puerilă și deplasată, mai ales pentru nivelul la care se pretind a fi cele două echipe. Incapacitatea echiperi gazdă de a asigura desfășurarea meciului în condiții de siguranță ar trebui sancționată, așa cum ar trebui sancționați și jucătorii care s-au înscris în conflict, oricare ar fi ei. Pe Cluj Arena s-au întâlnit două echipe și au reușit performanța unică de a fi ambele perdante. Iar Clujul în ansamblu a ieșit cel mai prost din întreaga afacere, din păcate. Marți seara, cu siguranță Dumnezeu n-a fost clujean.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.