În caz că nu știați, partea de ‘tox’ din ‘botox’ vine de la cuvîntul ‘toxină’. Minunea medicală modernă pe care și-o injectează în mufă madmoazele mondene e nimic altceva decît toxina botulinică, o neurotoxină care în cantități mari e, la fel ca majoritatea toxinelor, mortală. În doze mai micuțe e un altfel de mortală, tu fată, pentru că paralizează niște mușchi. Dar nu pe ăia esențiali deplasării plin cluburi sau datului din fese la bară sau executării unui oral scurt vreunui patron, fie el patron la modul propriu sau doar figurat, ci pe ăia a căror mișcare produce nenorocitele alea de riduri. Un fel de smooth criminal. Și aici există un dublu standard supărător, din păcate, pentru că aceleași riduri aduc un aer de distincție bărbaților, însă pe femei nu fac decît să le îmbătrînească.
Cine pune botu’ la petrecerile cu botox?
Leave a reply
Pentru tot mai multă lume, constat eu cu maximă uimire, e acceptabil să-și injecteze otravă în sistem, chiar dacă asta le face să arate de parcă au moaca sugrumată de un prezervativ invizibil. Injectarea asta e ca un tratament făcut cu mușcături de șarpe, un șarpe amabil și deferent care își vîră numai vîrfurile colților în zonele ce trebuie descrețite, împrăștiind grijuliu veninul. Și da, neurotoxina afectează partea neuro, dar respectiva componentă trebuie să-ți fie deja afectată ca să te supui de bună voie unui asemenea tratament. E ca o frecție la un picior de lemn. Sau mai bine zis – o frecție la un cap plin cu rumeguș.
Nu-s eu expert în chirurgii estetice, dar tratamentele astea cu botox sau colagen sau nu-știu-ce acid hialuronic îți tumefiază fața într-un asemenea hal de parcă tocmai ai devenit alergic la propria prostie. Google: botox gone wrong. Și nu există discreție în domeniul ăsta, cînd ți s-a intervenit medical pe față se vede. După tratamentele faciale, tenul îți arată exact ca suprafața unui balon care a stat umflat multă vreme și apoi a început să răsufle. Sau ca cearșaful unui cuplu aflat în luna de miere. Și nu există dat înapoi, tenul tot mai șifonat trebuie pompat cu tot mai multă toxină. E un cerc vicios, un perpetuum mobile alimentat de îndoiala de sine a miilor de clienți naivi, o resursă perfect regenerabilă se pare.
Asta e o părere pe care o întrețin de cînd am aflat de existența botoxului. Cînd am descoperit că există petreceri tematice în care seringile cu botox le trec tinerelor mondeniste din buză în buză mai ceva ca penisurile fotbaliștilor din prima ligă, dezgustul mi-a atins cote inimaginabile. Evenimentele astea la care tot felul de dudui (inclusiv cele masculine) se chinuie să pară degajate în timp ce își sporesc artificialitatea mi se par culmea superficialității umane. E treapta cea mai de jos a socializării. Oameni urîți încearcă cu o mascată disperare să se convingă unii pe alții că niște injecții sau operații îi pot face ceva mai puțin urîți.
Pe de altă parte, îi și înțeleg. Pentru urîțenia sufletească nu există injecții sau operații de estetizare, deci compensează și ei cum pot. Ba chiar supra-compensează, ducîndu-se în extrema cealaltă, a inesteticului. Deci nu puneți botu’ la botox. Adică nu vă puneți botox în bot. Sau oriunde altundeva. Pentru că dacă te transformi într-o păpușă gonflabilă, vei fi tratat ca o păpușă gonflabilă.
. . .
. .
.
