Plimbându-l pe Dobby – 5 decembrie

A murit regele Mihai, al patrulea cel mai iubit rege al României, după regele berii, regele fotbalului și regele manelelor. Previzibilul său deces a oferit ocazia multor persoane în vârstă să se salute cu tradiționalul “Hei, știi cine a murit?”. La un moment dat, ajungi ca majoritatea conversațiilor să îți fie prefațate de replica asta […]

Plimbându-l pe Dobby – 3 decembrie

Detest compromisul meteorologic pe care îl reprezintă lapovița. Insuficient de încrezătoare pentru a-și asuma rolul de ninsoare cinstită, bucurând deopotrivă copiii care se trezesc târziu și firmele cu contracte de deszăpezire, dar prea mândră pentru a se mulțumi cu atribuțiile unei ploi tomnatice târzii ce blagoslovește firile sensibile cu simțăminte poetice, lapovița e soluția de […]

Plimbându-l pe Dobby – 28 noiembrie

Dimineața, la opt fără cinci minute, fetele ies din casă. Una merge la școală, cealaltă la serviciu. Trei secunde mai târziu, Dobby e pe mine cu o jucărie de pluș în dinți. Mi-o lasă pe piept și începe să-mi vorbească. La început mârâie înfundat. E un câine finuț; nu vrea să mă trezească brusc. Dacă […]

Plimbându-l pe Dobby – 27 noiembrie

Urăsc când cineva forțează un substantiv de genul masculin să adopte genul feminin. De exemplu, când aud pe cineva spunând o fructă în loc de un fruct, îmi vine să fug până la primul aprozar, să cumpar un kilogram de cartofi, să mă grăbesc acasă, să fac un piure pufos, cu smântână de frișcă și […]

Plimbându-l pe Dobby – 23 noiembrie

Pe Dobby îl alint spunându-i prostule! O fac într-o manieră drăgăstoasă, ca atunci când un prieten te face să râzi cu o replică surprinzătoare și tu îl complimentezi cu un sincer “Ce prost ești!”. Când nu-i imprim conotații afectuoase, prost e jignirea mea preferată. Fiecare dintre noi are câte una. Un cuvânt sau o expresie […]

Plimbându-l pe Dobby – 22 noiembrie

Un duș neconvingător se prelinge stupid dintr-un cer de culoarea mortului. Norii refuză să iasă în evidență prin forme sau culori originale și se confundă unii cu alții într-o masă amorfă ce plutește deasupra orașului ca o spumă murdară. Aerul soios și rece se lipește de tine cu insistența jenată a unui prieten care îți […]

Plimbându-l pe Dobby – 19 noiembrie

Expresia “Ești ceea ce mănânci” prezintă un strat suplimentar de însemnătate pentru canibali. Din câte am observat, triburi de canibali au existat doar pe câteva insule tropicale îndepărtate. Bine, pentru ei nu erau îndepărtate, ei chiar acolo trăiau, pe ele. Erau îndepărtate de locul din care scriu eu asta, deci s-o lăsăm așa. Rar s-au […]

Plimbându-l pe Dobby – 16 noiembrie

Dobby are o blană de nonculoarea prafului ce se coagulează pe sub mobilă în acei norișori scămoșați sortiți solului pe care îi cunosc prea bine oamenii care-și curăță rar locuința. Cărunțeala lui prematură prezintă totuși anumite excepții cromatice la nivelul lăbuțelor, al căror blond saharian platinat e întrerupt discret de gheruțele lucioase pe care i […]

Plimbându-l pe Dobby – 13 noiembrie

Conform celor mai recente statistici, în lume mor în fiecare zi 151.600 de oameni. Efectuând un calcul elementar, descoperi că Sfântul Petre trebuie să proceseze în doar 0,57 secunde dosarul oricărui suflet ce bate emoționat la Porțile Raiului. Să îi pună în balanță întreaga viață, faptele bune și păcatele, gândurile pozitive și înjurăturile, lumânările aprinse […]

Plimbându-l pe Dobby – 12 noiembrie

Dobby mă costă o groază de bani, nu produce nimic util și înțelege maxim douăzeci de cuvinte în limba română. Are toate calificările pentru a face parte din Casa Regala a României. Atitudinea lui, apogeul elistismului asistat social, e la fel de monarhică. Marchează cu sete clădirile istorice din centru, de parcă ar cere să-i […]