Ce prost e Han Solo!

Han Solo e prost. Bine, vor spune unii, întreaga franciză e slabă și singura valoare artistică pe care o are povestea cavalerilor jedi e rezultatul efectului distorsionant al nostalgiei asupra psihicului uman. Însă, dintre toate chestiile negrozave din care e compusă seria, Han Solo e mai prost și decît Jar Jar Binks. Rățoiul reptilian e […]

Ashby (2015) – Cine n-are asasini bătrîni, să-și cumpere

Mickey Rourke arată ca un ciorap de damă umplut cu felii de parizer. Pare făcut din resturi de alți oameni, ca monstrul lui Victor Frankenstein. Pare plin de zgîrci și gelatină, ca o tobă umană pe care cineva insistă să o machieze și să o distribuie în filme. Nu m-ar mira să se descopere în […]

Nightcrawler (2014) – Televiziunea e un mediu propice pentru rîme

If it bleeds, it leads Un top 10 aproximativ corect al meseriilor cu grad ridicat de atractivitate pentru sociopați arată în felul următor: 1.CEO / 2.Avocat / 3.Om de televiziune / 4.Om de vînzări / 5.Chirurg / 6.Jurnalist / 7.Polițist / 8.Cleric / 9.Bucătar chef / 10.Funcționar public. Asta conform primului rezultat afișat de prietenul […]

The Hobbit – Bătălia celor cinci oștiri (2014)

Eru Ilúvatar se simțea oarecum singuratic în eternitatea lui transcendentală, așa că s-a decis să-și creeze niște tovarăși îngeri (Ainur) cu ajutorul cărora să cînte împreună facerea lumii (Arda). Cel mai puternic dintre îngerii lui era Melkor, care imediat s-a vrut original și a cîntat fals din ambiția de a face chestii după chipul și asemănarea […]

The Equalizer (2014) – Cu pistol și celulare, Denzel iar e cel mai tare

În loc să fie un fel de Taken, varianta cu Denzel, adică un Man on Fire revitalizat pentru un public mai larg, ceea ce nu m-ar fi deranjat deloc, The Equalizer ajunge să se transforme dintr-o promițătoare diversiune cinematică într-un fel de Singur Acasă sîngeros, cu cel mai nou recrut din gașca The Expendables în […]

St. Vincent (2014) – Portretul luptătorului la bătrînețe

Sfîntul Vincențiu, sau cum o fi fost el tradus pentru publicul din România, e genul de film la care te uiți de plăcere, fără să-ți pese cum se termină. E destul că apare în el Bill Fucking Murray. Mai apar și alții și o fac bine de tot, fiind foarte amuzanți și naturali în povestea […]

Lucy (2014) – efectele pozitive ale unei supradoze

Pe lîngă cele 2 superputeri pe care le avea deja, stîngul și dreptul,Scarlett Johansson poate acum să vadă matricea în Technicolor, darși să folosească orice fel de Samsung de la distanță E ca și cum ai lua Limitless (filmul ăla cu pastila istețimii și cu Robert de Niro și cu tipul drăguț din seria Hangover) și […]

Transformers: Age of Extinction (2014) – O balegă de robodinozaur pe călcîiul cinematografiei

This is not war, it’s human extinction / Optimus Prime Senzația cu care am rămas după filmul ăsta e similară aceleia pe care o ai după ce l-ai așteptat pe Moș Crăciun un an întreg și te uiți sub brad să vezi că ai primit numai haine și rechizite. Dar e mai rău de atît, pentru […]

Edge of Tomorrow (2014) – Trăiește. Mori. Repetă chestii bune din alte filme

Recunosc, să mergi la film la mall cînd e TIFF-ul în oraș e ca și cum ai merge la agățat cînd ești patron de bordel, dar mi-am satisfăcut deja cota de filme despre homosexuali latenți, incest, prostituție sau mutilări genitale (vezi ultimul Kim Ki-Duk), plus că eram sătul de tăceri lungi pline de emoție și […]