Ai mei 2 bani despre legea împotriva fumatului

Și cum stăteam eu așa în cumpănă, neștiind dacă să mă apuc de lucru sau să citesc ceva, mă posedă un fel de mîncărime rectală și îmi vine o poftă nebună să mai lovesc și eu cu bățul în rahatul ăsta de ceartă pe care l-a produs legea împotriva fumatului în locuri publice. Treaba asta cu drepturile celor care vor să se otrăvescă cu tutun delicios și cu nazurile celor care n-au chef să fie afumați ca un caltaboș a împărțit țara în două tabere la fel de intolerante și de enervante. Nu puteam sta deoparte pentru că the trolling force is strong with this one așa că am contribuit și eu la discuțiile online cu un status deloc profund:

Dacă un fumător crede că e dreptul lui să-mi sufle fum în nas cînd mănînc la restaurant, cred și eu că e dreptul meu să arunc în el cu bile de muc în timp ce-și bea cafeaua

Cum se întîmplă de cele mai multe ori, majoritatea au știut de glumă, apreciind amuzamentul analogiei, alții au luat în serios postarea, pentru că erau deja agitați fiindcă nu băgaseră demult o țigară, probabil.

Sincer vorbind, nu-mi pasă chiar atît de mult de asta. Dacă mă deranjează fumul într-un loc, mă deranjează o singură dată, că sigur nu mai calc pe acolo a doua oară. Dacă știu că plăcerea companiei întrece deranjul fumului, stau la orice masă. E atît de simplu.

Îi înțeleg pe fumători pentru că știu cum e să ai plăceri vinovate. Iar fumatul e o plăcere, un privilegiu, nicidecum un drept. Așa cum alcoolul se poate consuma în locuri special amenajate, așa și fumatul trebuie organizat. Pentru că amîndouă sînt chestii dăunătoare, într-un fel sau altul. Da, e dreptul tău să-ți faci plămînii scrum, dar numai dacă fumul tău nu afectează și plămînii altuia. E atît de simplu. Dar unii cred că e dreptul lor să-i afume pe alții, pentru că [completează cu argument egoist aici].

Legea asta cu delimitarea locurilor de fumat e de bun simț. Pot exista și locuri pentru fumători și locuri pentru nefumători. Așa cum există cafenele care nu servesc alcool, pot exista restaurante care nu permit fumatul. De dragul socializării, fumătorul sau nefumătorul va face un mic sacrificiu: ori va suporta fumul, ori va suporta frigul și va fuma afară. Pentru că așa funcționează decența: nu-l deranjezi pe altul cu tabieturile tale. Pentru că nu-i frumos. Pentru că nu ești buricul universului și nu trebuie ca ceilalți să-ți suporte fumurile (sau sensibilitatea la fum, după caz).

poza e de aici și n-are nici o legătură cu părerea mea despre fumători

—–

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *