A treia oară dai de băut

Numai un neam leneș precum cel romînesc putea inventa zicale de gen “nimeni nu mănîncă cu două linguri” sau “nici bogatul, nici săracul nu se duc în rai cu sacul“. Exemplele abundă în lexiconul romînesc așa că nu insist cu ele aici. Tendința e clară: de-a lungul veacului s-au încetățenit în limbaj fel de fel de expresii și proverbioare care blamează cumulul de averi și justifică într-o anumită măsură lenea și sărăcia.

Una din aceste expresii prostești și, din păcate, inevitabile, mă sîcîie în mod excepțional. Ea apare atunci cînd oamenii se întîlnesc de mai multe ori pe stradă sau prin oraș și simt așa că ar trebui să-și spună unul altuia ceva dar chiar nu au nici cea mai mică idee despre cum să emită un gînd original așa că se refugiază în enervantul “a treia oară dai de băut“. Pentru că de ce? Pentru că la băut se pricepe toată lumea și pentru că este o îndeletnicire foarte plăcută dar care are o faimă nu tocmai bună așa că lumea are nevoie de o minimă justificare pentru a purcede la a se alcooliza.

poza via site-ul betivi.ro

În orașele mari asta n-ar fi o problemă. În jungla metropolitană sunt puține șanse ca drumurile a doi cunoscuți să se intersecteze atît de des (depinde și de ocupație), însă în mediile rurale asta se poate transforma într-o chestiune consumatoare de timp și resurse. Orizonturile restrînse ale satului romînesc predispun la întîlniri dese între consăteni, fiecare a treia dintre acestea rezultând în consum mai mult sau mai puțin excesiv de alcool. Acesta este motivul pentru care agricultura noastră e la pământ (sic!) și pentru care nu găsești nicicum oameni care să-ți muncească răsadurile sau via sau orice altceva.

Deci primul pas înspre readucerea țării pe o traiectorie cît de cît normală ar fi modificarea acestor metehne verbale, care sunt mult mai dăunătoare decît vă puteți imagina. Efortul necesar pentru o redresare națională este minim. Atunci cînd vă întîlniți de mai multe ori cu cineva prin sat/ comună/ oraș, să nu vă puie Sfîntul să îndrăzniți a-l apela cu abjectul “a treia oară dai de băut”, acesta fiind unul din cazurile acelea clasice în care tăcerea te face filosof. Iar dacă cineva vă acostează pe voi cu acestă replică anostă, mai bine să-l ignorați. Pierdeți un cvasi-prieten, dar faceți un bine țării. Eu zic că pe termen lung se merită.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.