A good day to die hard (2013) – Greu de ucis, dar și mai greu de privit

Buuuuun, deci Bruce Willis a salvat cam tot ce era de salvat prin Statele Unite, a curățat-o de teroriști mai bine decît scapă Domestos de bacteriile alea rele de sub capacul de wc. O fi el mai bătrîior, parcă tot nu-i destul de paradit ca să-l pensionăm. Plus că mai putem face o cîrcă de bani de pe urma francizei. O fi banul ochiul dracului, dar e sufletul Hollywoodului. Stilul lui Bruce de cowboy justițiar dur monosilabic încruntat îmbrăcat în maiou murdar și înarmat cu un întreg arsenal cu care mătrășește sute de antagoniști înainte să-și însîngereze minimal-stilizat fruntea laterală, pometele și bărbia încă prinde bine la publicul ignar și xenofob care știe că lumea are nevoie de America pentru a împărți dreptatea internațională cu pumnul și pistolul. Și o face cu spioni care nu trebuie să se justifice nimănui, deci nu poate fi trasă la răspundere. Am stabilit, facem încă un film Greu de ucis.

-Păi și ce să mai facem cu John McClane? Unde-l mai punem să se lupte? Să știi că mai sunt vreo 2 filme în care Bruce e pensionat și extrem de periculos (RED – foarte bun și RED 2 – nelansat, dar probabil la fel de bun ), ba cheliuță asta s-a mai și făcut de rîs cu amicii lui forțoși în Expendables 2. N-ar fi mai bine să ia o pauză?

Și să facă ce? Crezi că știe vreo meserie cinstită? Hai să-l ducem în maica Rusie, unde să încerce să se împace cu băiatul lui cu care e certat de mult din cauza slujbei lui solicitante, de exemplu. Știu, e clișeu treaba, e mega-exploatată și e șubredă ca apărarea lui Pistorius ăla de și-a împușcat gagica, dar publicu-i prost și merită să-i vîrîm și mai multe prostii pe gît, să se obișnuiască cu ele și să ne fie nouă treaba mai ușoară pe viitor. Mai trîntim și-o scenă de urmăriri în care băiatu nostru strică toată Moscova cu doar 2 mașini Mercedes și dup-aia fugim cu el la Cernobîl, unde deznodămîntul se tranșează printre explozii într-o clădire sumbră, așa cum sunt toate în europa de est. Sună urît și întunecat și treaba nucleară va trezi frica războiului rece în patrioții exagerați și oricum americanii noștri nu știu nimic despre nimic ce se află dincolo de prispa casei lor, așa că-i ok.

-Ăăăăă, Cernobîl nu-i în Rusia, e în Ukraina. Plus că intriga seamănă al dracului de mult cu cea din al 2-lea film Expendables, ăla de care-ți ziceam mai devreme. Și povestea-i mai plină de găuri decît cașcavalu ăla prin care se ascundea Jerry. Merită să ne facem de minune în felul acesta?

La naiba, n-o să observe nimeni detalii dinastea insignifiante, băgăm împușcături cît n-au văzut toate abatoarele naziștilor la un loc, o tipă bunoacă cu un accent care ar face-o și pe Inna să fie mândră de elovcența ei, un taximetrist simpatic care nu cere bani pe cursă (așa cum fac toți taximetriștii de altfel), ba și niște întorsături de situație atît de neașteptate că n-o să le înțeleagă nimeni și o să spună că-s geniale. Asta-i rețeta clară de succes, îți spun eu: presărăm cîteva replici aparent istețe, chiar dacă actorii le ciopîrțesc în mod grotesc (am văzut figuri mai expresive și la Madame Tussaud), și în rest completăm cu acțiune, pac-pac-uri ușurele și sperăm că nimeni n-o să-și dea seama că scenariul s-a scris singur atunci cînd Bruce a adormit cu capul pe tastatură uitându-se la poze mai vechi cu el și Demi Moore.

-Cred să știu încotro bați. Facem o bătaie de joc de film și ne umplem de bani. Hai să-l punem pe Bruce să arate cu degetu mijlociu la dușman în timp ce se aruncă de pe blocul în care se izbește un elicopter în flăcări, exact așa cum arătăm noi degetu impudic ălora care așteptau un film decent în timp ce banii ne curg în cont. Și, colac peste matrioșkă, hai să-i nenorocim și singura lui replică bună, aia cu yippie kay yay, ca să fie afrontul complet.

Vezi, așa-mi placi. Și acum hai să ne gândim la încă o continuare a unei serii excelente – Cum sună Academia de poliție 10 ?

P.S.: Eram entuziamat atunci cînd am aflat că filmul se lansează de 14 feb, ba chiar am reușit și cîteva glume pe seama asta. Dar n-am mai găsit nimic amuzant cînd am văzut ce poșircă obosită a devenit continuarea unui film devenit cult între timp (Die Hard, originalul), un film care, ca și personajul principal, pare afectat de senilitate și o supărătoare incontinență structurală.
. . .
. .
.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.